Exceptînd întrebuințările analogice la cuvinte de origine nelatinească, litera â avea justificare etimologică în sisteme ortografice din secolul trecut care foloseau pentru scrierea vocalei [î] mai multe litere cu acelaș i semn diacritic (accent circumflex), în funcție de sunetul originar din latină: â (în lână), î (în în), dar și ê (în vênt), ô (în lôngă sau fôntână), û (în rûndunea), după cum foloseau mai multe litere, cu alt semn diacritic, și pentru Articole recente. Proiect didactic Muzică și mișcare-Legătura dintre text și melodie. Strofa, refrenul 27 octombrie 2022; Proiect didactic AVAP-Linia, element de limbaj plastic 27 octombrie 2022; Plan de intervenție personalizat-Educație fizică și sport 20 octombrie 2022; Tradiții și obiceiuri din zona de Nord a Teleormanului 20 octombrie 2022; Fișă de lucru-Verbul. a) î se scrie întotdeauna la începutul și la sfârșitul nemijlocit al cuvântului: îl îmbrățișez, împărat, înger, își, îți, amărî, coborî, hotărî, târî, urî ; b) tot cu î scriem și în corpul cuvintelor, când, prin compunere, î de la mijlocul cuvintelor ajunge medial: neîmpăcat, neîndurat, neînsemnat, preaînălțat, preaîntâmpinat. DOFlk.

cuvinte cu î si â